Work Text:
INTRODUCERE:
George Bacovia a fost o personalitate complexă care a reușit de-a lungul vieții sale să contribuie la dezvoltarea literaturii române, aducând la lumină opere cu o valoare inestimabilă precum „Plumb“.
CURENT + 2 TRĂSĂTURI:
Opera lui Bacovia a fost publicată în volumul cu același nume în anul 1916 și se încadrează în simbolism prin trăsături precum: starea de spleen* (*starea sufletească de angoasă), corespondența dintre spațiul exterior și cel interior, prezența simbolurilor, cromatica și muzicalitatea.
O primă trăsătură a simbolismului identificată la nivelul textului este cromatica care se îmbină cu muzicalitatea versurilor. Cromatica pe care Bacovia o asociază plumbului în această poezie este griul care sugerează monotonia vieții; totodată plumbul capătă și valențe galbene, o culoare a dezolării: „Plumbul ars este galben. Sufletul ars este galben. Galben este culoarea sufletului meu“.
O a doua trăsătură a simbolismului identificată la nivelul textului o constituie starea de spleen care reprezintă o formă profundă de melancolie, manifestată prin plictiseală, angoasă, tristețe și apăsarea sufletească pe care o trăiește eul liric.
TEMA + 1 SECVENȚE:
Tema centrală a poeziei este condiția poetului izolat de societatea superficială incapabilă să-l înțeleagă, de asemenea observăm și subtema morții sugerată de de elementele decorului funerar, dar și prin moartea sentimentelui de iubire.
O primă secvență lirică este conturată de prima strofă și evidențiază planul exterior, un cadru funerar. Universul poetic este dominat de imagini din câmpul lexical al morții: sicriele, florile, veșmântul funerar, cavoul și coroanele. Repetarea simbolului „plumb“ oferă valențe noi și accentuează senzația de claustrare și singurătate, astfel „sicriele de plumb“ sugerează imposibilitatea evadării, oximoronul „flori de plumb“ evidențiază starea de angoasă, deoarece florile care reprezintă deobicei viața, gingășia, frumusețea; aici devin de „plumb“.
O a doua secvență lirică este conturată în cea de a doua strofă și urmărește planul interior. Aceasta deputează cu moartea sentimentului de iubire: „Dormea întors amorul meu de plumb“, astfel metalul toxic degradează lumea interioară a eului liric. Structura „Stam singur“ evidențiază singurătatea, izolarea față de lumea superficială și starea de spleen. Metafora „aripile de plumb“ sugerează imposibilitatea zborului, deoarece aripile devin de plumb și astfel ridicarea pentru zbor devine imposibilă.
2 ELEMENTE:
Titlul poeziei „Plumb“ de George Bacovia este alcătuit dintr-un substantiv comun simplu care devine simbolul central al textului. În sens propriu, plumbul reprezintă un metal greu, maleabil, gri și toxic, la nivel figurat acesta evidențiază stări precum apăsarea sufletească monotonia, izolarea și lipsa speranței. Totodată, termenul „plumb“ este alcătuit din patru consoane și o vocală, ceea ce sugerează starea de claustrare și izolare.
Structura poeziei este riguroasă și are o compoziție simetrică, care susține atmosfera de apăsare și monotonia specifică simbolismului. Din punct de vedere structural, este alcătuit din două strofe a câte patru versuri, deci două catrene. Din punct de vedere compozițional, poezia este organizată pe două planuri aflate în corespondență. Prima strofă prezintă planul exterior, cadrul funerar al cimitirului, dominat de imagini ale morții. A doua strofă trece la planul interior, evidențiind drama sufletească a eului liric și moartea iubirii.
CONCLUZIE:
În concluzie, opera „Plumb“ reprezintă un pilon esențial în dezvoltarea liricii române, încadrându-se în curentul literar simbolism, având ca trăsături specifice cromatica care se îmbină cu muzicalitatea și starea de spleen.